ogor

română

Etimologie

Din bulgară угар (ugar), sârbocroată ugar.

Pronunție

• AFI: /o'gor/

Substantiv

Declinarea substantivului ogor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ogor	ogoare
Articulat	ogorul	ogoarele
Genitiv-Dativ	ogorului	ogoarelor
Vocativ	ogorule	ogoarelor

1. bucată de pământ cultivată sau cultivabilă; țarină.
2. câmp semănat cu același fel de plante (de obicei cereale); lan.
3. teren agricol, proprietate agricolă.
4. teren arabil folosit ca pășune timp de un an, pentru a fi mai fertil în anii următori; pârloagă.

Cuvinte derivate

• ogoraș
• ogorî

Cuvinte compuse

• ogor negru

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online