prădătoare

română

Etimologie

Din prădător.

Pronunție

• AFI: /prə.də'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului prădătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prădătoare	prădătoare
Articulat	prădătoarea	prădătoarele
Genitiv-Dativ	prădătoarei	prădătoarelor
Vocativ	prădătoareo	prădătoarelor

1. (rar) persoană care pradă, care jefuiește; jefuitoare; hoață.
2. (reg.) persoană risipitoare, cheltuitoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online