prădătoare
română
Etimologie
Din prădător.
Pronunție
- AFI: /prə.də'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului prădătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prădătoare | prădătoare |
| Articulat | prădătoarea | prădătoarele |
| Genitiv-Dativ | prădătoarei | prădătoarelor |
| Vocativ | prădătoareo | prădătoarelor |
- (rar) persoană care pradă, care jefuiește; jefuitoare; hoață.
- (reg.) persoană risipitoare, cheltuitoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online