precedență

română

Din franceză précédence, italiană precedenza.

Declinarea substantivului precedență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	precedență	precedențe
Articulat	precedența	precedențele
Genitiv-Dativ	precedenței	precedențelor
Vocativ	precedență	precedențelor

faptul de a preceda (pe cineva sau ceva) în timp sau în spațiu; lucru care precedă alt lucru de aceeași natură; fapt întâmplat înainte de altul; precedent.