prefăcătură

română

Etimologie

Din a preface + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /pre.fə.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
prefăcătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prefăcătură prefăcături
Articulat prefăcătura prefăcăturile
Genitiv-Dativ prefăcăturii prefăcăturilor
Vocativ prefăcătură prefăcăturilor
  1. (rar) prefacere.
  2. prefăcătorie.


Traduceri

Referințe