prefăcătură

română

Etimologie

Din a preface + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /pre.fə.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului prefăcătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prefăcătură	prefăcături
Articulat	prefăcătura	prefăcăturile
Genitiv-Dativ	prefăcăturii	prefăcăturilor
Vocativ	prefăcătură	prefăcăturilor

1. (rar) prefacere.
2. prefăcătorie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online