preface

română

Din pre- + a face (după slavă (veche) prĕtvoriti).

Conjugarea verbului preface
Infinitiv	a preface
Indicativ prezent pers. 1 sg.	prefac
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să prefacă
Participiu	prefăcut
Conjugare	III

(v.tranz. și refl.) a da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba.
(v.tranz.) a repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea.
(v.refl.) a încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula.