prejudecată

română

Etimologie

Din pre- + judecată (după franceză préjugé).

Pronunție

• AFI: /pre.ʒu.de'ka.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului prejudecată
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prejudecată	prejudecăți
Articulat	prejudecata	prejudecățile
Genitiv-Dativ	prejudecății	prejudecăților
Vocativ	prejudecată	prejudecăților

1. părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor; prejudeț, prejudiciu.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online