pricaz
română
Etimologie
Din slavă (veche) pricazŭ.
Pronunție
- AFI: /pri'kaz/
Substantiv
| Declinarea substantivului pricaz | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pricaz | pricazuri |
| Articulat | pricazul | pricazurile |
| Genitiv-Dativ | pricazului | pricazurilor |
| Vocativ | pricazule | pricazurilor |
- (reg.) lucru, întâmplare care pricinuiește cuiva necaz, pagubă, nenorocire; semn rău, piază rea.
- (p.ext.) pagubă însemnată (în vite) suportată de cineva.
Cuvinte derivate
Expresii
- A face (cuiva sau la ceva) pricaz = a atrage (asupra cuiva sau a ceva) răul, nenorocirea
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online