română

Etimologie

Din slavă (veche) prideti.

Pronunție

  • AFI: /pri.di'di/


Verb


Conjugarea verbului
prididi
Infinitiv a prididi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
prididesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să prididească
Participiu prididit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și intranz.) (pop.) (de obicei în construcții negative) a fi în stareducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru.
  2. (v.tranz.) a năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva.
  3. (v.tranz.) a birui, a învinge într-o luptă.
  4. (v.tranz.) (fig.) a stăpâni; a opri.


Traduceri

Referințe