Etimologie

Din slavă oprĕti.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) opri
Infinitiv a (se) opri
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) opresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) oprească
Participiu oprit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a faceînceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma.
    A mers ce-a mers, apoi s-a oprit.
  2. (v.refl.) a conteni, a înceta, a stagna.
  3. (v.intranz. și refl.) a sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi.
  4. (v.tranz.) a întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a facestea pe loc.
  5. (v.tranz.) a reține (prin rugăminți) pe cineva undeva, a-l determinarămână.
  6. (v.tranz.) a reține cu forța, a sechestra; a aresta.
  7. (v.tranz.) a reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc.
  8. a rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc.
  9. (v.refl.) a se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva.
  10. a-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista.
  11. (v.tranz.) a împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice.
  12. (v.refl.) a se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum)


Traduceri

Etimologie

Din opri.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru opri.

Referințe