prieteni

română

Etimologie

Din prieten.

Pronunție

• AFI: /pri.e.teˈni/

Verb

Conjugarea verbului prieteni
Infinitiv	a prieteni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	prietenesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să prietenească
Participiu	prietenit
Conjugare	IV

1. (v.refl.; înv. și reg.) a se împrieteni.
2. (înv.) a-i fi cuiva favorabil, binevoitor.

Sinonime

• 1: (se) împrieteni

Antonime

• dușmăni

Cuvinte derivate

• prietenire

Cuvinte apropiate

• prieten
• prietenă
• prietenește
• prietenesc
• prietenos
• prietenie
• prieteșug

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din prieten.

Pronunție

• AFI: /priˈe.tenʲ/

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru prieten.

Referințe

• DEX online