prilejui
Etimologie
Pronunție
- AFI: /pri.le.ʒuˈi/
Verb
Conjugarea verbului prilejui | |
Infinitiv | a prilejui |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
prilejuiesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să prilejuiască |
Participiu | prilejuit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji.
- (v.refl. impers.) a i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online