prinos

română

Etimologie

Din slavă (veche) prinosŭ.

Pronunție

• AFI: /pri'nos/

Substantiv

Declinarea substantivului prinos
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prinos	prinosuri
Articulat	prinosul	prinosurile
Genitiv-Dativ	prinosului	prinosurilor
Vocativ	prinosule	prinosurilor

1. (în antichitate) dar oferit divinității; (p.ext.) dar oferit unui stăpânitor.
2. (fig.) omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; contribuție adusă în slujba unei cauze.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online