stăpânitor

română

Etimologie

Din a stăpâni + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /stə.pɨ.ni'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului stăpânitor
	Singular	Plural
Masculin	stăpânitor	stăpânitori
Feminin	stăpânitoare	stăpânitoare
Neutru	stăpânitor	stăpânitoare

1. care stăpânește, care ține sub stăpânirea sa.
2. care domină; dominant, dominator.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului stăpânitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stăpânitor	stăpânitori
Articulat	stăpânitorul	stăpânitorii
Genitiv-Dativ	stăpânitorului	stăpânitorilor
Vocativ	stăpânitorule	stăpânitorilor

1. persoană care domnește într-o țară; domnitor.
2. proprietar, posesor, stăpân.

Cuvinte derivate

• stăpânitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online