prochimen

română

Din neogreacă προκιμενον (prokímenon).

Declinarea substantivului prochimen
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prochimen	prochimene
Articulat	prochimenul	prochimenele
Genitiv-Dativ	prochimenului	prochimenelor
Vocativ	prochimenule	prochimenelor

(bis.) nume dat versetelor din psalmi care se cântă înainte de a se citi un pasaj din Biblie sau înainte de o rugăciune sau de o cântare.

(înv.) A veni la prochimen = a reveni la subiect, după o digresiune
A aduce (pe cineva) la prochimen = a îndrepta, a aduce (pe cineva) pe calea cea bună