procitire
română
Etimologie
Din prociti.
Pronunție
- AFI: /pro.ʧi'ti.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului procitire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | procitire | procitiri |
| Articulat | procitirea | procitirile |
| Genitiv-Dativ | procitirii | procitirilor |
| Vocativ | procitire, procitireo | procitirilor |
- acțiunea de a prociti și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a prociti