prociti

română

Variante

• proceti

Etimologie

Din rusă прочитат' (pročitat').

Pronunție

• AFI: /pro.ʧi'ti/

Verb

Conjugarea verbului prociti
Infinitiv	a prociti
Indicativ prezent pers. 1 sg.	procitesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să procitească
Participiu	procitit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (înv.) a reciti, a repeta.
2. (v.tranz.) a examina (recapitulativ) un elev.
3. (v.tranz.) a certa, a mustra; a cicăli.

Cuvinte derivate

• prociteală
• procitire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cipriot
• pitroci
• pritoci

Referințe

• DEX '98 via DEX online