procliză

română

Etimologie

Din franceză proclise.

Pronunție

• AFI: /pro'kli.zə/

Substantiv

Declinarea substantivului procliză
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	procliză	proclize
Articulat	procliza	proclizele
Genitiv-Dativ	proclizei	proclizelor
Vocativ	procliză	proclizelor

1. (gram.) așezare a unui cuvânt neaccentuat înaintea altui cuvânt, cu care poate face corp fonetic comun.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online