proconsul
română
Etimologie
Din latină, franceză proconsul.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului proconsul | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | proconsul | proconsuli |
| Articulat | proconsulul | proconsulii |
| Genitiv-Dativ | proconsulului | proconsulilor |
| Vocativ | proconsulule | proconsulilor |
- magistrat roman care, după încheierea consulatului, era însărcinat cu guvernarea unei provincii.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online