consulat

română

Din franceză consulat < latină consulatus.

Declinarea substantivului consulat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	consulat	consulate
Articulat	consulatul	consulatele
Genitiv-Dativ	consulatului	consulatelor
Vocativ	consulatule	consulatelor

(în republica romană) perioada de guvernare a unui consul.
reprezentanță a unui stat în alt stat, condusă de un consul; (concr.) clădirea în care sunt instalate birourile acestui serviciu.