promptitudine
română
Etimologie
Din franceză promptitude < latină promptitudo, promptitudinis.
Pronunție
- AFI: /promp.ti'tu.di.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului promptitudine | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | promptitudine | promptitudini |
| Articulat | promptitudinea | promptitudinile |
| Genitiv-Dativ | promptitudinii | promptitudinilor |
| Vocativ | promptitudine | promptitudinilor |
- însușirea de a fi prompt; rapiditate (și punctualitate) în executarea unui lucru.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online