executare
română
Etimologie
Din a executa.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului executare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | executare | executări |
| Articulat | executarea | executările |
| Genitiv-Dativ | executării | executărilor |
| Vocativ | executare | executărilor |
- acțiunea de a (se) executa și rezultatul ei; îndeplinire, execuție.
- îndeplinire a unei obligații (lege, contract, hotărâre etc.) a unui organ de jurisdicție.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online