promulga

română

Etimologie

Din franceză promulguer < latină promulgare.

Pronunție

• AFI: /pro.mul'ga/

Verb

Conjugarea verbului promulga
Infinitiv	a promulga
Indicativ prezent pers. 1 sg.	promulg
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să promulge
Participiu	promulgat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența.

Cuvinte derivate

• promulgare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online