pruna
 Vezi și : prunã, prună, prüna
|
română
Etimologie
Din prună.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
- forma de singular articulat pentru prună.
catalană
(català)
Etimologie
Din latină populară *prūna < latină prūnum („prună”).
Pronunție
Substantiv
pruna f., prunes pl.
- (bot.) prună
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
Referințe
latină
(Latina)
Etimologie
Inevitabil din proto-indo-europeană *prews- („a îngheța; a arde”).
Pronunție
- AFI: /ˈpruː.na/
Substantiv
| Declinarea substantivului prūna | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | prūna | prūnae |
| Genitiv | prūnae | prūnārum |
| Dativ | prūnae | prūnīs |
| Acuzativ | prūnam | prūnās |
| Ablativ | prūnā | prūnīs |
| Vocativ | prūna | prūnae |