încins
Etimologie
Din verbul a încinge („a arde, a se aprinde”).
Pronunție
- AFI: /ɨnˈʧins/
Substantiv
Declinarea substantivului încins | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | încins | încinse |
Articulat | încinsul | încinsele |
Genitiv-Dativ | încinsului | încinselor |
Vocativ | încinsule | încinselor |
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
Declinarea adjectivului încins | ||
Singular | Plural | |
Masculin | încins | încinși |
Feminin | încinsă | încinse |
Neutru | încins | încinse |
- (despre foc) care arde cu flăcări mari, bine aprins.
- înfierbântat, încălzit foarte tare (de foc, de soare etc.).
- (fig.) aprins, înflăcărat, întețit.
- (despre fân, cereale, făină etc.) care a început să fermenteze, stricat, alterat; aprins, fermentat.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din verbul a încinge („a înfășura mijlocul”).
Adjectiv
Declinarea adjectivului încins | ||
Singular | Plural | |
Masculin | încins | încinși |
Feminin | încinsă | încinse |
Neutru | încins | încinse |
- (despre oameni sau despre corpul lor) cu mijlocul cuprins într-o cingătoare.
- (despre cingătoare, brâu etc.) înfășurat în jurul corpului.
- (despre arme) prins, atârnat de cingătoare; (despre oameni) cu arma prinsă la cingătoare.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din încinge.
Verb
- forma de participiu trecut pentru încinge.
Referințe
- DEX '98 via DEX online