punctator
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /punk.ta'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului punctator | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | punctator | punctatoare |
| Articulat | punctatorul | punctatoarele |
| Genitiv-Dativ | punctatorului | punctatoarelor |
| Vocativ | punctatorule | punctatoarelor |
- unealtă de oțel cu vârf conic ascuțit, cu ajutorul căreia se trasează (prin lovirea cu ciocanul) pe diverse piese metalice reperele unei perforații ulterioare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online