rățucă

română

Etimologie

Din rață + sufixul -ucă.

Pronunție

• AFI: /rə'ʦu.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului rățucă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rățucă	rățuci
Articulat	rățuca	rățucile
Genitiv-Dativ	rățucii	rățucilor
Vocativ	rățucă	rățucilor

1. (rar) rățușcă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• actuar
• căruța
• cuarta
• acruța
• acurat
• curata
• cartau

Referințe

• DEX '98 via DEX online