română

Etimologie

Din rață + sufixul -ușcă.

Pronunție

  • AFI: /rə'ʦuʃ.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rățușcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rățușcă rățuște
Articulat rățușca rățuștele
Genitiv-Dativ rățuștei rățuștelor
Vocativ rățușcă rățuștelor
  1. diminutiv al lui rață; rățișoară, rățucă; pui de rață, boboc.
  2. joc de copii constând din aruncarea unei pietricele în apă în așa fel încât aceasta să facă mai multe sărituri la suprafața apei înainte de a se scufunda; (p.restr.) fiecare dintre aceste sărituri.


Traduceri

Anagrame

Referințe