răbuire

română

Etimologie

Din răbui.

Pronunție

• AFI: /rə.bu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului răbuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răbuire	răbuiri
Articulat	răbuirea	răbuirile
Genitiv-Dativ	răbuirii	răbuirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a răbui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri