răbui

română

Etimologie

Din germană reiben „a freca”.

Pronunție

• AFI: /rə.bu'i/

Verb

Conjugarea verbului răbui
Infinitiv	a răbui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	răbuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să răbuiască
Participiu	răbuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (reg.) a da, a unge cu răbuială.

Cuvinte derivate

• răbuială
• răbuire
• răbuit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aburi
• arbiu
• bariu
• birău
• briau
• bruia
• burai

Referințe

• DEX '98 via DEX online