răchitiș

română

Etimologie

Din răchită + sufixul -iș.

Pronunție

• AFI: /rə.ki'tiʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului răchitiș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răchitiș	răchitișuri
Articulat	răchitișul	răchitișurile
Genitiv-Dativ	răchitișului	răchitișurilor
Vocativ	răchitișule	răchitișurilor

1. tufăriș natural sau plantație de răchită; desiș de răchite.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online