răscoacere
română
Etimologie
Din răscoace.
Pronunție
- AFI: /rəs'ko̯a.ʧe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului răscoacere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răscoacere | răscoaceri |
| Articulat | răscoacerea | răscoacerile |
| Genitiv-Dativ | răscoacerii | răscoacerilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a răscoace și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri