răscoace

română

Etimologie

Din răs- + a coace.

Pronunție

• AFI: /rəs'ko̯a.ʧe/

Verb

Conjugarea verbului (se) răscoace
Infinitiv	a (se) răscoace
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) răscoc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) răscoacă
Participiu	răscopt
Conjugare	III

1. (v.tranz. și refl.) (adesea fig.) a (se) coace mai mult decât trebuie.

Cuvinte derivate

• răscoacere
• răscopt

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căscareo
• cocsarea
• escroaca

Referințe

• DEX '98 via DEX online