română

Variante

Etimologie

Din slavă (veche) raspontije.

Pronunție

  • AFI: /rəs'pɨn.ti.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
răspântie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răspântie răspântii
Articulat răspântia răspântiile
Genitiv-Dativ răspântiei răspântiilor
Vocativ răspântie răspântiilor
  1. loc unde se încrucișează mai multe drumuri sau de unde se separă două sau mai multe drumuri; răscruce.
  2. (fig.) moment hotărâtor în viața cuiva.


Traduceri

Anagrame

Referințe