răstălmăcire

română

Etimologie

Din răstălmăci.

Pronunție

  • AFI: /rəs.təl.mə'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
răstălmăcire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răstălmăcire răstălmăciri
Articulat răstălmăcirea răstălmăcirile
Genitiv-Dativ răstălmăcirii răstălmăcirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a răstălmăci și rezultatul ei.


Traduceri