răstălmăci

română

Etimologie

Din răs- + a tălmăci.

Pronunție

  • AFI: /rəs.təl.mə'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
răstălmăci
Infinitiv a răstălmăci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
răstălmăcesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să răstălmăcească
Participiu răstălmăcit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a explica, a interpreta în mod eronat idei, cuvinte, texte; a explica greșit, a denatura (în mod voit) înțelesul.
  2. (v.tranz.) (rar) a transpune; a oglindi, a reflecta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe