răstocire

română

Etimologie

Din răstoci.

Pronunție

• AFI: /rəs.to'ʧi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului răstocire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răstocire	răstociri
Articulat	răstocirea	răstocirile
Genitiv-Dativ	răstocirii	răstocirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a răstoci și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri