răsuflătoare
română
Etimologie
Din răsuflător.
Pronunție
- AFI: /rə.su.flə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului răsuflătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răsuflătoare | răsuflătoare |
| Articulat | răsuflătoarea | răsuflătoarele |
| Genitiv-Dativ | răsuflătoarei | răsuflătoarelor |
| Vocativ | răsuflătoareo | răsuflătoarelor |
- deschizătură (de aerisire) prin care un spațiu închis comunică cu exteriorul.
- canal de evacuare a aerului și a gazelor la turnarea metalului lichid în forme, servind la verificarea umplerii formei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online