răsuflătoare

română

Etimologie

Din răsuflător.

Pronunție

• AFI: /rə.su.flə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului răsuflătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răsuflătoare	răsuflătoare
Articulat	răsuflătoarea	răsuflătoarele
Genitiv-Dativ	răsuflătoarei	răsuflătoarelor
Vocativ	răsuflătoareo	răsuflătoarelor

1. deschizătură (de aerisire) prin care un spațiu închis comunică cu exteriorul.
2. canal de evacuare a aerului și a gazelor la turnarea metalului lichid în forme, servind la verificarea umplerii formei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online