războinic

română

Etimologie

Din slavă (veche) razbojnikŭ.

Pronunție

• AFI: /rəzˈboj.nik/

Substantiv

Declinarea substantivului războinic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	războinic	războinici
Articulat	războinicul	războinicii
Genitiv-Dativ	războinicului	războinicilor
Vocativ	războinicule	războinicilor

1. luptător, ostaș care ia parte la un război.

Cuvinte derivate

• antirăzboinic
• războinicesc

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului războinic
	Singular	Plural
Masculin	războinic	războinici
Feminin	războinică	războinice
Neutru	războinic	războinice

1. care ține de război, privitor la război, de război.
2. căruia îi place lupta; bătăios.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• obrăznici

Referințe

• DEX '98 via DEX online