obrăznici

română

Etimologie

Din obraznic.

Pronunție

• AFI: /o.brəz.ni'ʧi/

Verb

Conjugarea verbului obrăznici
Infinitiv	a obrăznici
Indicativ prezent pers. 1 sg.	obrăznicesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să obrăznicească
Participiu	obrăznicit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) a deveni obraznic, necuviincios, impertinent; a-și lua nasul la purtare.
2. (v.tranz.) (fam.) a certa cu vorbe aspre, a ocărî pentru o obrăznicie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online