răzeș

română

Etimologie

Din maghiară részes.

Pronunție

• AFI: /rə'zeʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului răzeș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răzeș	răzeși
Articulat	răzeșul	răzeșii
Genitiv-Dativ	răzeșului	răzeșilor
Vocativ	răzeșule	răzeșilor

1. (în evul mediu, în moldova) țăran liber, organizat în obști, care stăpânea în comun pământul satului de care aparținea, dar lucra independent (împreună cu familia) lotul agricol repartizat; moșnean; (p.gener.) țăran liber, posesor de pământ.

Cuvinte derivate

• răzeșie
• răzeșime
• răzeșiță
• răzășesc

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• sărez

Referințe

• DEX '98 via DEX online