obște

română

Variante

• obștie

Etimologie

Din slavă (veche) obĩštije.

Pronunție

• AFI: /'ob.ʃte/

Substantiv

Declinarea substantivului obște
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	obște	obști
Articulat	obștea	obștile
Genitiv-Dativ	obștii	obștilor
Vocativ	obște	obștilor

1. (înv. și pop.) colectivitate, comunitate, populație, popor; (p.ext.) masă mare de oameni, gloată, mulțime; obștime.
2. (înv.) (spec.) comunitate a călugărilor de la o mănăstire; (p.ext.) chinovie.
3. (înv.) obștească adunare; (p.ext.) adunare, consiliu.
4. formă de organizare socială specifică orânduirii feudale, care face legătura între aceasta și orânduirile anterioare și care se caracterizează prin munca în comun și prin îmbinarea proprietății private cu cea colectivă.
5. asociație, întovărășire.

Cuvinte derivate

• obștesc
• obștește
• obștime
• îndeobște

Locuțiuni

• de obște =
  • (loc.adj.) care privește sau interesează pe toți, care aparține tuturor; comun, general, public.
  • (loc.adv.) împreună, fără excepție, deopotrivă.
  • (loc.adv.) în mod obișnuit, de obicei.
  • (loc.adv.) pretutindeni, peste tot.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online