rabin
română
Etimologie
Din poloneză rabin, germană Rabbiner. Confer franceză rabbi.
Pronunție
- AFI: /ra'bin/
Substantiv
| Declinarea substantivului rabin | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rabin | rabini |
| Articulat | rabinul | rabinii |
| Genitiv-Dativ | rabinului | rabinilor |
| Vocativ | rabinule | rabinilor |
- conducător religios al unei comunități mozaice.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online