radiotehnică

română

Etimologie

Din radiotehnic.

Pronunție

• AFI: /ra.di.o'teh.ni.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului radiotehnică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	radiotehnică	radiotehnice
Articulat	radiotehnica	radiotehnicele
Genitiv-Dativ	radiotehnicei	radiotehnicelor
Vocativ	radiotehnico	radiotehnicelor

1. ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile oscilațiilor și undelor electromagnetice de înaltă frecvență pentru transmiterea și recepționarea informațiilor.
2. tehnica fabricării aparatelor pentru radiocomunicații.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online