reînarma
română
Etimologie
Din re- + a (se) înarma (după franceză réarmer).
Pronunție
- AFI: /re.ɨ.nar'ma/
Verb
| Conjugarea verbului (se) reînarma | |
| Infinitiv | a (se) reînarma |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) reînarmez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) reînarmeze |
| Participiu | reînarmat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (-și) reface potențialul de război; a (-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online