înarma

română

Etimologie

Din în- + armă.

Pronunție

• AFI: /ɨ.nar'ma/

Verb

Conjugarea verbului (se) înarma
Infinitiv	a (se) înarma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) înarmez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) înarmeze
Participiu	înarmat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (-și) procura arme; a (se) pregăti pentru luptă prin înzestrare cu armament; a (se) întrarma, a (se) arma.

Cuvinte derivate

• reînarma
• înarmare
• înarmat

Expresii

• (refl.) A se înarma cu răbdare = a-și impune răbdare, a aștepta cu stăpânire de sine desfășurarea faptelor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• armâni
• înrăma
• marina

Referințe

• DEX '98 via DEX online