reîntrupare

română

Etimologie

Din reîntrupa.

Pronunție

• AFI: /re.ɨn.tru'pa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului reîntrupare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	reîntrupare	reîntrupări
Articulat	reîntruparea	reîntrupările
Genitiv-Dativ	reîntrupării	reîntrupărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a reîntrupa și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri