Etimologie

Din re- + a aduce.

Pronunție

  • AFI: /re.a'du.ʧe/


Verb


Conjugarea verbului
readuce
Infinitiv a readuce
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
readuc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să readucă
Participiu readus
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe