recădea

română

Etimologie

Din re- + a cădea.

Pronunție

• AFI: /re.kəˈde̯a/

Verb

Conjugarea verbului recădea
Infinitiv	a recădea
Indicativ prezent pers. 1 sg.	recad
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să recadă
Participiu	recăzut
Conjugare	II

1. (v.intranz.) a cădea, a se prăbuși din nou.
2. (v.intranz.) a se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc.

Cuvinte derivate

• recădere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căderea
• cedarea

Referințe

• DEX '98 via DEX online