recompune
Etimologie
Din prefixul re- + compune (după franceză recomposer).
Pronunție
- AFI: /re.kom'pu.ne/
Verb
Conjugarea verbului recompune | |
Infinitiv | a recompune |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
recompun |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să recompună |
Participiu | recompus |
Conjugare | III |
- (v.tranz.) a compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a compune din nou