reconstitui

română

Etimologie

Din franceză reconstituer.

Pronunție

• AFI: /re.kon.sti.tu'i/

Verb

Conjugarea verbului reconstitui
Infinitiv	a reconstitui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	reconstitui
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să reconstituie
Participiu	reconstituit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune.
2. (v.tranz.) (fig.) a reface din memorie; a evoca, a reconstitui.
3. (v.tranz.) (lingv.) a reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui.
4. (v.tranz.) (jur.) a restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune.
5. (v.tranz.) a reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente.

Cuvinte derivate

• reconstituire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• constituire
• construitei

Referințe

• DEX '98 via DEX online